Într-o lume perfectă, toţi pacienţii ar avea o aderenţă la tratament perfectă
Dar lumea asta e departe de a fi perfectă
Definiții1
Măsura în care comportamentul pacientului (administrarea medicamentului respectând schema terapeutică, dozele, intervalul și calea de administrare) este în conformitate cu recomandările medicale. Termenul “complianţă” este din ce în ce mai mult înlocuit cu cel de “aderenţă”.
Măsura în care comportamentele unei persoane – administrarea medicaţiei, urmarea unei diete şi/sau îndeplinirea unor schimbări ale stilului de viaţă, corespund cu recomandările unui cadru medical. “Aderenţa” evocă mai mult ideea de cooperare între prescriptor şi pacient şi mai puţin are conotaţia unei supuneri pasive a pacientului faţă de instrucţiunile medicului.
Cercetarea aderenţei reprezintă un teren complex şi bogat pentru că sunt implicate mai multe discipline: medicină, farmacie, îngrijirea pacientului, ştiinţe comportamentale, sociologie, economia sănătăţii, informatică, design de servicii, marketing și comunicare etc.1. Ne vom concentra în cele care urmează pe aderenţa la regimurile de tratament.
Aderenţa este un proces compus din iniţiere, implementare şi întrerupere. Iniţierea apare când pacientul îşi administrează prima doză din medicamentul prescris. Implementarea reprezintă măsură în care tratamentul real urmat de pacient corespunde cu tratamentul prescris, de la iniţiere la ultima doză. Întreruperea apare când pacientul întrerupe medicaţia prescrisă, indiferent de motive. Prin urmare, lipsa de aderență la tratament apare în următoarele situaţii sau combinaţii de situaţii: întârzierea sau neînceperea tratamentului prescris, implementarea sub-optimă a regimului sau întreruperea precoce a tratamentului, cunoscută ca non-persistenţă1.
O aderenţă la tratament scăzută este o problemă virtual pentru toate tratamentele şi pentru toate condiţiile medicale. Ea afectează toate clasele sociale şi toate culturile. Non-aderenţa la medicaţie este raportată în toate regiunile geografice, indiferent de nivelul de dezvoltare economică.
Ratele medii ale aderenţei la diferite măsuri terapeutice:2
Ratele medii de aderenţă la tratament pentru 10 condiţii medicale selectate:2
Ratele medii de aderenţă la tratament antihipertensiv în 5 ţări sau regiuni europene3
Austria: 66%
Țara Galilor: 62%
Anglia: 59%
Polonia: 42%
Ungaria: 30%
Ameliorarea aderenţei ajută la crearea unui scenariu câştig-câştig între pacienţi, profesionişti din sănătate, plătitori şi companiile farmaceutice.
O slabă aderență la tratament este răspunzătoare pentru agravarea substanţială a bolii, moarte şi creşterea costurilor pentru sănătate4. Are consecinţe negative serioase pentru pacienţi, aparţinători, bugetele pentru sănătate, angajatori, industria farmaceutică şi societate5.
Multe studii demonstrează că slaba aderenţă la tratament are un impact major asupra evoluţiilor clinice şi, ca o consecinţă, asupra calităţii vieţii pacientului.
Impactul lipsei de aderenţă la tratament asupra costurilor
Impactul non-aderenţei la medicaţie asupra utilizării resurselor pentru sănătate şi a costurilor adiacente se manifestă în două moduri:
– Impactul imediat şi direct al aderenței scăzute asupra costurilor achiziţiei de medicaţie. Aderenţa va creşte aceste costuri.
– Impactul tardiv şi indirect al aderenţei scăzute asupra utilizării totale a resurselor pentru sănătate, ca rezultat al afectării eficienţei clinice şi prin urmare asupra evoluţiilor clinice.
O aderență la tratament scăzută reduce costurile achiziţiei de medicamente eliberate, dar creşte costurile generale consecutive prin creşterea utilizării resurselor pentru sănătate. Pentru persoanele care continuă să obţină prescripţii medicale şi care fac stocuri de medicamente, impactul se manifestă prin păstrarea aceluiaşi nivel de achiziţie şi creşterea costurilor indirecte10.
Ameliorarea aderenţei la medicaţie produce economii substanţiale din bugetele de sănătate11
Roebuck et al. au studiat relaţia dintre aderenţa la tratament, folosirea serviciilor de sănătate şi a costurilor în ceea ce priveşte pacienţii care au avut una sau mai multe din următoarele patru condiţii vasculare cronice: insuficienţă cardiacă congestivă, hipertensiune arterială, diabet, dislipidemie.
Acest studiu arată că pacienţii aderenţi au cheltuit semnificativ mai puţin decât cei non-aderenţi, când se compară cheltuielile asociate eliberării tratamentului (în verde pe grafic) cu costurile medicale ale spitalizărilor sau vizitelor la departamentele de urgenţă (în mov pe grafic).
Impactul aderenței la medicamente în boli cronice cardiovasculare pe cheltuielile de sănătate din Statele Unite ale Americii (costuri pacienți aderenți vs. non aderenți)
